Istorie:

  • în 1867, chimistul francez Marcellin BERTHELOT a realizat prima sinteză a etilenei
  • în 1933, s-a descoperit polietilena (obținută prin polimerizarea etenei ce conține aditivi: antioxidanți și stabilizatori 0,7% maxim și pigmenți de la 0 la 8%). Formula chimică a polietilenei: (C2H4)x și/sau [-CH2-]n.

Polietilena este utilizată la țevi din 1946 cu succes începând din 1950 odată cu primele variante de material PE 32, urmat de PE 40 și PE 63, din 1970 având o distribuție unimodala a masei moleculare a apărut PE 80 (ușor prelucrabil, cu o rezistentă imbunătătită la fisurarea și stres). La începutul anilor 1990, apare generația PE 100 cu distribuție bimodală (material îmbunătățit semnificativ privind rezistența la propagarea rapidă a fisurilor și rezistență la presiune pe termen lung a țevilor). Din 2007 și până în prezent, se dezvoltă caracteristicile lui PE 100 devenind, PE 100plus și cea mai recentă generație de polietilenă este materialul PE 100-RC (,,RC” = rezistent la fisurare) material performant ce aduce o rezistență mai mare la încărcarea punctiformă și a formării de fisuri, venind în ajutorul constructorilor și implicând costuri mai mici de instalare.

Instalarea țevii se poate realiza cu tranșeu deschis fără pat de nisip și/sau fără tranșeu deschis prin metode non-convenționale moderne, exemplu tehnici alternative de instalare: prin foraje orizontale dirijate, ,,relining” sau ,,bursting” (reabilitări ale rețelelor vechi prin frezare sau cămășuire). Materialul PE 100-RC nu este cuprins în prezent în standardele europene pentru țevi din polietilenă, el este indicat de Institutul German de Standardizare DIN prin specificația PAS 1075:2009 (,,PAS” = Public Available Specification), considerat un supliment la standardele și reglementările tehnice existente, cu trimitere la codurile DVGW de bună practică: GW321 și GW323, respectiv cerințe pentru material și țevi din PE 100-RC (proprietăți și țeste).

Specificația PAS 1075:2009-04 asigură definirea unui înalt nivel de calitate al țevii, pentru care estimează (pentru prima dată standardizat) la o durată de serviciu de minim 100 ani. Privind rezistența materialului PE 100-RC la fisurare conform PAS 1075, acestea sunt verificate prin probă încercării punctiforme FNCT conform ISO 16770 (80°C / 4 MPa / 2% Arkopal N 100) cel puțin 8.700 ore și un test cu încărcare punctuală (sarcină punctiformă) în aceleași condiții cu crestătură la presiune cu 20% adâncimea de crestare conform EN ISO 13479 (80°C / 5 MPa/ 2% Arkopal N 100) cel puțin 1.000 ore.

TeraPlast pune la dispoziția clienților săi țevi fabricate în variantă monostrat, de PE 100-RC, urmărind specificațiile PAS 1075:2009, Tip 1, în gama ØDn20 – ØDn630mm, dimensiuni nominale conform EN 12201-2, uzual SDR17 și SDR11 (alte SDR-uri la comandă).